Mi-e dor de filmele 2D

Prima dată când am văzut eu un 3D, era prin 2011, când am fost la The Adventures of Tintin. De fapt până atunci nici nu prea mă înghesuiam eu să merg la filme la cinematograf, cu atât mai puțin la animații, dar am făcut o excepție atunci, doar așa, ca să văd un 3D, gândindu-mă că fiind animație, probabil a fost făcută astfel încât să te bucuri de efectul ăla 3D.

Mi s-a părut destul de drăguț și apoi am tot fost la cinema, dar nu la animații. Numai că în ultimii ani mi se pare că se exagerează aiurea cu 3D la toate filmele aproape, filme care nu au niciun efect mișto, nu au fost filmate special pentru 3D.

Mie, una, mi se pare deranjant să stau cu ochelarii ăia pe nas, doar ca să fie imaginea focusată mai bine pe câte un personaj și să dea o vagă impresie spațială, ba uneori, la unele mișcări ale camerei chiar e cumva amețitor și în ceață. Prefer să mă uit la o imagine foarte bună 2D, doar că nu prea îmi dau de ales cinematografele. Mai bine să le luam fraierilor bani în plus de două ori – o dată că e 3D, a doua oară că trebuie să-și ia și ochelari. Ochelarii ăia pot fi refolosiți, desigur, dar la un moment dat îi mai pierzi, îi uiți acasă, se uzează.

Ieri am fost la Finding Dory și mă așteptam ca fiind animație să se mai ferească și copiii de ceva venind spre ei, dar am sperat degeaba. Mie personal mi s-a părut cam plictisitor. Sunt convinsă că e normal, nu era tocmai pentru vârsta mea, dar sincer, în ultimul timp, nu m-a dat pe spate nicio animație/niciun film 3D. Și am tot fost, mai ales pentru copiii.

Cumva așa, e dezamăgitor. Adică la cați bani se bagă în unele filme și cât s-a evoluat în industria cinematografică și ce efecte mișto pot fi făcute, ei se limitează la a da un film normal în 3D. Mă simt cumva înșelată.

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
8 Răspunsuri la “Mi-e dor de filmele 2D”
  1. gigi spune:
  2. Iulia spune:
    • Arhi spune:
  3. kla2005 spune:
    • Luna spune:
    • ardeleanu' spune:
  4. perji spune:
    • Luna spune: