La jumătatea cărții “Prețul aurului. Sinceritate incomodă”

Înainte de lansarea cărții Mariei Olaru, au apărut pe internet câteva pasaje din carte. Un fel de trailer al cărții. Fiind interesată de gimnastică, dar și atrasă de trailer, v-am spus deja că voi cumpăra cartea, lucru pe care l-am și făcut.

E o carte care a costat destul de multișor, prețul inițial fiind de 39 de lei, dar am zis că merit și eu din când în când să îmi mai fac câte o plăcere. Ca aspect exterior, cartea nu merită nici 10 lei. Cred că și fiica de 6 ani ar fi putut să fie mai creativă în realizarea copertei.

Mă rog, cică să nu judeci după aspectul exterior. Am citit de vreo trei ori din ea și am ajuns la jumătatea cărții.

Concluziile mele de până acum sunt:

  • dezvăluirile de care eram toți curioși, în mare, se opresc la ceea ce a fost deja publicat pe internet; e o carte de 200 și ceva de pagini, care nu spune prea multe;
  • cartea e scrisă într-un mod obositor, cu multe detalii inutile; până la urmă nu te poți aștepta la mai mult, având în vedere faptul că Maria Olaru nu este scriitoare;
  • e povestită o viață dură, de cazarmă aș putea spune, trăită de un copil, dar pare că e scrisă de acel copil imediat după ce s-au petrecut faptele, nu de femeia matură care este acum Maria Olaru;
  • din punctul meu de vedere, este supraapreciată; este doar un jurnal prin care autoarea încearcă să-și rezolve niște conflicte interioare, jurnal care a fost făcut public;
  • o să termin cartea doar pentru că nu îmi place să abandonez lucrurile pe parcurs, în general.

Per total, la jumătatea cărții tind să spun că nu își merită banii. Nu atât de mulți. Poate autoarea ar fi trebuit să apeleze la un scriitor care să o ajute să scrie într-un mod mai atractiv despre viața sa de gimnastă.

În rest, în afara cărții, îmi pare sincer rău pentru toate fetițele care s-au chinuit să ajungă gimnaste, dar nu au prins lotul național. Zeci de copii chinuiți, doar ca să aibă antrenorii cu cine să facă schimburi și rulaje. O grămadă de ore de antrenament periculoase, care pentru unii s-au terminat brusc cu vreo accidentare gravă.

Încă mă întreb câți dintre copii aleg gimnastica pentru că asta le place lor, dar cred sincer că aceștia au o doză de masochism în ei.

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
10 Răspunsuri la “La jumătatea cărții “Prețul aurului. Sinceritate incomodă””
  1. Diana spune:
    • Luna spune:
    • Feri spune:
    • Luna spune:
    • Arhi spune:
  2. Diana spune:
    • Luna spune:
  3. Diana spune:
  4. Tetelu spune:
    • Luna spune: