Femeie pe stradă, în România (II)

Vineri, când am scris acest articol, am gândit totul din perspectiva unei femei care a fost agresată pe stradă de-a lungul timpului și care se adresează bărbaților, spunându-le cumva că nu e ok ce fac și că nu ne simțim deloc flatate de acel gen de comportament.

Nu m-am gândit atunci la femeile care provoacă acele reacții, care cer să fie băgate în seamă, dar atenția mi-a fost atrasă în direcția asta atunci când au apărut comentarii de genul “Azi era foarte ultragiata ca nu poate sa stea sa faca plaja dezbracata pe terasa cu prietena ei ca se uitau niste muncitori la ele. Femeia fix din asta traieste, sa arate sanii oamenilor pe internet. Cel mai probabil era ofticata ca aia nu trebuiau sa plateasca ca sa ii vada.“.

Dacă tot mi s-a amintit că există și attention whores, acum aș vrea să mă adresez femeilor și o să încep cu două întrebări:

  • Dacă tu, ca femeie, ieși din casă machiată strident, ca o curvă mai exact, cum te aștepți să nu se ia nimeni de tine sau să nu râdă nimeni de tine? Machiajele își au și ele rolul lor, mai stridente chiar, dar nu când mergi la piață, în mall sau când mergi tu singură pe stradă la 11 noaptea.
  • Dacă tu, ca femeie, te îmbraci cu maieuț transparent, scurt, cu buricul la vedere și cu sânii ieșiți jumate și pantaloni scurți, cu jumătate de bucă pe afară, adică cam cum se îmbracă și doamnele de pe centură ca să atragă atenția și să se înțeleagă că oferă iubire pe bani, cum te poți aștepta tu, ca barbatii sa fie civilizati in preajma ta?

Știu că e cald, dar îmbrăcămintea aia își are și ea rolul ei la mare, la petreceri, în club și , eventual, până la o vârstă. Dar nu singură pe stradă, ca să ai de ce sa te plângi apoi că se holbează bărbații la tine. Nu zic acum să vă îmbrăcați în saci sau cum scrie în biblie, dar nici să vă puneți fundul pe fața cuiva și apoi să vă plângeți.

Într-adevar, majoritatea greșelilor legate de îmbrăcăminte de-asta cu puțin material este facută de tipe foarte tinere, pentru că toate vor să iasă cumva în evidență și unele chestii le-am făcut și eu – m-am îmbrăcat când eram puștoaică cu pantaloni scurți, am purtat tricouri cu vedere la buric atunci când a fost moda respectivă (cred ca aveam cam 13-14, maxim 15 ani) dar, de exemplu, pantalonii scurți nu îmi arătau fesele. Plus că atunci când mi-am dat seama că atrag anumite priviri sau comentarii, instinctul de conservare mi-a spus că poate n-ar mai trebui să ies așa din casă.

O altă chestie pe care poate ar trebui să o aplice femeile ca să nu mai transmită un semnal greșit, ar fi să aibă grijă la cum își combină hainele. Adică dacă tot vrei să îți iei pantaloni scurți, nu îți lua pe tine și cel mai decoltat și minuscul top. Chestie valabilă și invers. Dacă tot ți-ai luat ceva puțin mai decoltat, nu te îmbrăca și cu cea mai scurtă fustă pe care o ai. Dacă le combini prost e imposibil să nu existe și animale de bărbați pe stradă care să te observe și să-ți zică “cât de bună ești tu, păpușe.

Bărbații din jur nu sunt responsabili pentru siguranța ta, că nu trăim într-o lume perfectă, tu trebuie să ai grijă de tine, în primul rând. Dacă era lumea ideală, nu ar fi existat închisori pline de violatori și pedofili.

Fii tu atentă la ce mesaj transmiți când ieși pe stradă și nu te mai plânge aiurea că strigă lumea după tine sau că te-a violat un nenorocit. Există si oameni nebuni, oameni cu dereglări, oameni care nu se pot controla, pentru că pur și simplu nu sunt normali, nu se încadrează în standardele societății. Ei nu sunt ținuți de nimeni în casă, trec pe lângă tine zilnic, iar dacă tu îi tragi de mânecă, cum te aștepți ca ăia să se uite la tine ca la o doamna? Cum? Când tu le fluturi sânii și fundul pe sub nas.

 

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
9 Răspunsuri la “Femeie pe stradă, în România (II)”
  1. Zerrro spune:
    • perji spune:
    • animaloo spune:
    • Arhi spune:
    • andrei spune:
    • Arhi spune:
  2. Bulina spune:
  3. Vali spune:
    • Vali spune: