Când ați citit ultima dată niște povești clasice?

Acum că s-au făcut destul de mari copiii, de câteva luni, am început să le citesc câte o poveste înainte de culcare, ca să nu mai stăm să ne uităm unii la alții până adormim sau să îi las singuri până adorm.

Inițial le-am citit din cărțile pe care le aveam prin casă – cărți cu prințese, chestii Disney, cărți adaptate după diverse povești cunoscute, apoi am trecut la singura carte cu povești pe care o aveam – o carte de Frații Grimm. Țineam minte că mi-au plăcut când eram mică. Se pare că le-a plăcut și lor. Fiul adormea după câteva pagini, fiica stătea cu ochii mari până la sfârșit.

Am luat poveștile la rând, au fost destul de ok, doar că acea carte avea și ea un sfârșit, așa că am început să mă uit și la cărți în magazinele în care intram.

Desigur, nu prea mai există cărți normale cu povești, cărți la niște prețuri decente. Majoritatea sunt niște chestii foarte frumos colorate, cu pagini lucioase, cu povești rescrise și scurtate – la modul că găseam ceva cu titlul “50 de povești pentru 50 de zile” și de fapt fiecare poveste avea o pagină – iar prețul minim al acestora era undeva pe la 50-60 lei. Ceea ce, în viziunea mea, nu merita. Măcar dacă erau niște povești mai lungi, nu povești pentru bebeluși.

După multe căutări, am zis să încerc niște cărți de povești clasice – Ion Creangă, Ioan Slavici. Chestii de genul ăsta.

Acum regret și încă sunt în căutare de cărți. Să vă spun de ce regret.

În primul rând, Slavici are un mod de a scrie ușor alambicat și poveștile sunt extrem de lungi – ok, ultima parte e acceptabilă, nu trebuie să termin povestea într-o seară.

Apoi ce au comun ambele cărți este că parcă e prezentă cam multă moarte în ele și tot felul de comportamente din astea – firul morții împletit în păr, pus omul în sac și aruncat pe fundul apei, tăiat burta cu foarfeca, tăiat capul cu nu-știu-ce, legat oameni de cozile cailor și târâți, oameni care stau în mormânt, plus prezența pregnantă a lu Dumnezeu, mă rog, ciudățenii de-astea din poveștile populare. Am acceptat-o și pe asta cât de cât, până la urmă nu creștem mimoze, trebuie să facă diferența dintre realitate și ficțiune, trebuie să știe că există moarte. Oricum văd și aud tot felul de idioțenii la desene.

Dar partea peste care nu am putut să trec, pentru că întrerupeam povestea de nu știu câte ori, este faptul că pur și simplu nu înțelegeam EU cuvintele care erau folosite de cei doi autori și stăteam să căutăm prin dicționare mai mult decât să citim o poveste. În apărarea mea, aș dori să spun faptul că punctul meu forte la limba română a fost gramatica, nu reținerea de cuvinte ciudățele sau interpretarea de texte literare și eu sunt inginer.

Să vă dau doar câteva exemple de cuvinte: hărăbor, prisnel, răsteu, oiște, loitră, leucă, lud, spuză, căutătoare, coțcar, corciogar, șoldiș.

Acum… aveți ceva recomandări de cărți drăguțe pentru copii? Ceva, așa, pentru 6 ani.

 

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
25 Răspunsuri la “Când ați citit ultima dată niște povești clasice?”
  1. Alexandra spune:
  2. anatati spune:
    • Luna spune:
    • anatati spune:
  3. Vali spune:
    • Ady spune:
  4. Iulia spune:
  5. Catalina spune:
    • Iulia spune:
  6. Psionics spune:
    • Luna spune:
  7. Obby spune:
  8. andrei spune:
    • Luna spune:
  9. Curly spune:
    • Luna spune:
    • Arhi spune:
    • Luna spune:
  10. Dojo spune:
    • Arhi spune:
    • Dojo spune:
    • Radu-Mihai spune:
    • Radu-Mihai spune: