Cât de scurtă este o zi pentru o femeie

Puțin mai înainte de a scrie acest articol, la aproape 12 noaptea, mă plângeam că mai am multe de făcut, că deja e noapte și că nu mi-a ajuns ziua.

De când nu mai plec dimineața la muncă, adorm mereu după 1 noaptea. O perioadă am dormit cât am vrut, măcar să simt și eu că nu mai fac parte dintr-un sistem în care ceasul era permanent pus să sune la 6 fix dimineața. După acea perioadă însă, am observat că dacă mă trezesc la prânz simt că a trecut toată ziua fără să fac nimic.

Astfel a apărut de vreo săptămână încoace decizia de a mă trezi la 8 – 8 și jumătate în cursul săptămânii. Mă mint cu ideea că 8 nu înseamnă 6, pentru că de fapt acum dorm mai puțin decât pe vremea când aveam un job și mă culcam mereu la maxim 11.

Și m-am trezit eu azi la 8 și jumătate, iar 15 ore mai târziu m-am trezit că nu mai am timp.

Cum pierd cele 15 ore minim?

Să vedem – sar peste micul meu dejun, pentru că am treabă. Bloggeresc puțin, se trezește fiul – “Luna, mi-e foame”. Hrănesc copilul, încerc să scriu ceva – “Luna, am făcut caca”. Revin la scris, se trezește soțul – “Luna, ce mâncăm la micul dejun?”. Termin într-un final de scris, trec la urcarea unor articole pe niște site-uri. Se trezește fiica – “Luna, stai puțin cu mine, că nici ieri dimineață nu ai stat”. Stau puțin cu ea, revin la articolele mele – “Luna, mi-e cam foame”. Fac al treilea mic dejun, reușesc să scap și de articole, dar se face prânz – “Luna, ne e foame. Ce mâncăm la prânz?”.

Trece și prânzul, revin în forță la muncă. Pentru scurt timp, desigur, pentru că – “Lunaaa, Andrei a vărsat Actimelul și a dat și pe mine. Intenționat.”. Rezolv, revin la calculator, unde stau ceva timp, dar cu pauze de “Luna, vreau ceva din frigider, vreau să îmi pui minionii, nu se deschide youtube pe Xbox, vreau să mă ștergi la fund, vreau să îmi pui cha-cha-cha, uite ce desen ți-am făcut, schimbă-mi bateriile la controler, etc”. Ating un maxim de o oră nebăgată în seamă – “Luna, când mai merg la dansuri?”. Mă uit la ceas – “Peste jumătate de oră”. Așa că am plecat la dansuri, cu fiul țipând pe fundal că el de ce rămâne acasă. Nu înainte de a hrăni soțul.

Revin acasă, începe curățenia, spălat vase, haine, hrănit puradeii și iată cum s-a făcut seară. Se citește povestea, adorm copiii. Revin la calculator și nu mai plec până când consider că e destul de târziu și e cazul să dorm și eu.

Undeva în program sunt incluse și niște dușuri, drăgăleli și certuri cu copiii și pauzele de… ahem, îndeplinire a îndatoririlor pe care le au soții.

Mă întreb uneori dacă soții noștri ne apreciază la adevărata noastră valoare și își dau seama de câte chestii facem zilnic. Nu mă plâng că n-aș fi apreciată, e doar o întrebare pusă la modul general, pentru că sunt convinsă că mulți bărbați nu își da seama exact ce se întâmplă prin casă.

Aș vrea să facem schimb pentru o zi, dar să nu fie ziua în care trebuie să montez șine pentru draperii, ziua în care trebuie să repar mașina sau ziua în care trebuie să cumpăr baxurile de apă și aș mai vrea să fiu invizibilă măcar o zi – două.

Oare voi vă doriți vreodată să facem schimb măcar puțin?

 

 

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
19 Răspunsuri la “Cât de scurtă este o zi pentru o femeie”
  1. super_fotbal spune:
    • Luna spune:
    • super_fotbal spune:
  2. anatati spune:
    • Luna spune:
    • anatati spune:
    • Arhi spune:
    • anatati spune:
    • Luna spune:
  3. Laura spune:
    • Luna spune:
    • Laura spune:
  4. Jo spune:
    • Arhi spune:
    • mihai spune:
    • Luna spune:
  5. A. Freigedank spune:
  6. Sarpele spune:
    • Luna spune: