Despre liceul militar (I)

A trecut ceva timp din 2008, când am absolvit eu liceul militar, dar nu știu dacă lucrurile s-au schimbat foarte mult.

Ca mulți adolescenți care află că există licee militare în țară, mi-am dorit și eu să fac ceva diferit față de restul și nu m-am dus la Murgoci în Brăila, ci am ales să dau admitere la un liceu vocațional, profil militar.

Am început cu câteva luni înainte pregătirea fizică, pentru că la ce scobitori de mânuțe aveam, nu eram în stare să fac nici măcar un sfert de flotare. Am dat probe psihologice, probe fizice, interviu, apoi admitere la română și matematică și, la sfârșit, am fost fericită să aflu că am intrat la liceul pe care mi l-am dorit.

Contrar a ceea ce cred mulți, nu prea se duce nimeni acolo pentru că a fost trimis de părinți. Eu, cel puțin, nu cunosc pe nimeni care să fi făcut asta. Nu e ca și cum nu ai putea să pici niște probe și să nu fii admis. O altă chestie greșită pe care o au oamenii în cap este că acolo se duc copiii care provin din familii sărace. Chiar și unele cadre de acolo se cam poartă cu elevii de parcă ar face parte din specii diferite. Relație gen sclav-stăpân.

În armată există multă frustrare care se transmite din generație în generație. Adică dacă unii au fost chinuiți când erau mici, trebuie să-i chinuie și ei pe cei pe care trebuie să îi instruiască. Asta este moștenirea cea mai veche pe care o primești în armată.

Buuun. După admitere, anul I a fost chemat mai devreme cu câteva zile la liceu. În acele zile se face cazarea, se distribuie uniformele, sectoarele, se face împărțirea pe plutoane și se face cunoștință cu elevii gradați și cu cei de la companie, se prezintă programul și cantina, se începe instrucția, ni s-a spus ce servicii vom face. Să le iau pe rând.

Cazarea

În liceul de la Breaza, camerele erau de la 8 persoane până la 13. În cele câteva camere mai mici, de o persoană sau două, stau elevii gradați, dar nu toți (ajung și la ei). Timp de patru ani am locuit în aceeași cameră, cu aceleași 11 colege de clasă. Acolo am aflat că femeile sunt rele unele cu celelalte. În camera cu 12 paturi, erau și 12 fișete în care aveam voie să ținem obiecte de igienă personală și 3 umerașe maxim. Uniforma și ținuta sportivă. Toate hainele civile și restul bagajelor erau ținute la magazie, loc unde aveam acces după un program.

Din fericire, pe holul unde era camera mea, mai era doar încă o cameră cu 12-13 colege, ceea ce a fost mai bine pentru momentele în care împărțeam spălătorul și wc-urile, care erau trei. Un singur semestru am stat într-o altă clădire, pentru că o renovau pe a noastră. Era iarnă și îmi amintesc că am dormit în sac de dormi cu pătură deasupra, căciulă și mănuși, pentru că acolo nici măcar nu se închideau bine geamurile. Când era vânt, se mai trezea din când în când o colegă și închidea geamul de la capul ei. Nu i-a păsat nimănui, chiar dacă le-am spus ce temperatură avem în cameră.

În rest, în camera noastră obișnuită era foarte cald iarna.

Apă caldă era de 3 ori pe săptămână, seara, o oră. Dușurile le aveam la un alt etaj, erau cam 8 și le împărțeam și cu fetele din alți ani. De aceea, noi, am preferat să ne luam fiecare un lighean și să facem duș în spălător, fiecare la câte o chiuvetă. De fapt ligheanul era util și pentru spălatul hainelor, că nu aveam mașină de spălat.

Ok, ne-am obișnuit cu acele condiții, știu că erau parfum pe lângă condițiile militarilor în termen, nu e nevoie să amintiți. Chestia cu care nu ne puteam obișnui era lipsa de intimitate și umilința la care eram toți supuși periodic prin faptul că dulapurile ne erau controlate aproape zilnic. Nu controlate doar așa, uitat pe deasupra, controlate până și acolo unde ne țineam chiloții murdari, controlate în buzunare să nu avem brichete sau țigări.

La o adunare, îmi amintesc cum în fața companiei au spus că în dulapul unei colege au găsit o pereche de chiloți murdari de sânge și că de ce nu și i-a spălat. Bine, măi, deștepților, dacă i-o fi venit în timpul orelor și s-a schimbat într-o pauza, când dracu să îi spele? În pauza de 10 minute? Că noi nu aveam voie să fim absenți sau să întârziem și rar eram învoiți de la ore.

Distribuirea uniformelor

Ni s-au dat uniforme vechi, pentru că ciclul lor de viață era mai mare de 4 ani, așa că am primit uniformele purtate de altcineva. Și nici nu le păsa prea tare dacă nu ne veneau bine. Am avut un veston și o pereche de pantaloni timp de aproape 4 ani. La un moment dat mi le-a schimbat cineva, dar nu mai știu cu ce ocazie. Cămășile, 2 sau 3 și ghetele au rămas timp de 4 ani.

Distribuirea sectoarelor

În liceul militar existau doar câteva femei de serviciu a căror treabă era să facă curat în clădirile în care aveau birourile cadrele, în birourile lor și prin clădirea cu sălile de clasă, dar acolo erau dublate de noi.

Fiecare elev a primit o bucățică din acel liceu de care trebuia să aibă grijă zilnic. Sectorele constau în bucăți de platou, alei, holuri, săli de clasă, magazii, wc-uri, spălătoare, scări și cancelarii.

Atunci a fost prima dată când am plâns acolo, pentru că am primit sectorul wc. Eram mică și fraieră, pentru că acel sector se făcea cel mai ușor, fiind bude turcești, dar asta am aflat ulterior.

Cel mai nașpa era să ai sector exterior, pentru că putea fi foarte departe de locul de cazare și dimineața aveam cam 10-15 minute alocate pentru sector, plus că din primăvară până în toamnă erau de smuls buruieni, măturat frunze, săpat pământul, iarna era o tonă de zăpadă care trebuia curățată, iar spre primăvară, grămezile de zăpadă înghețate trebuiau sparte și puse la soare să se topească. N-am avut sector exterior, dar o dată pe săptămână era program administrativ și participam toți la sectoarele exterioare. Avea vreo 10 ha liceul, din câte auzeam în jur.

Împărțirea pe plutoane

Compania era reprezentată de un an de studiu, iar fiecare companie avea plutoanele formate din clasele acelui an. Eu eram în primul. Avantajul aici era că intram primii la masă și până ajungea mâncarea la ultimul pluton, noi plecam în cameră.

Elevii gradați

Elevii gradați sunt niște elevi din anul patru care răspund de câte un pluton/companie. Cu ei făceam instrucția în afara programului, cu ei stăteam la studiu în clasă, cu ei stăteam pe sectoare, ei ne coordonau de la înviorare până la stingere. Ei trebuiau să ne învețe lucrurile de bază.

Deși erau cu câțiva ani mai mari, trebuia să le vorbim cu dumneavoastră și să îi salutăm pe toți cu “să trăiți”. A fost ciudățel la început.

Acești elevi gradați erau, în general, dintre cei care aveau rezultate mai bune la învățătură. Proastă alegere, pentru că mulți dintre ei erau cei care aveau cele mai mari frustrări acumulate în anii în care colectivul se lua de ei, iar dacă nu colectivul, au avut și ei de suferit, la rândul lor, din cauza altor gradați. Ei ajungeau să-și verse toți nervii pentru cei trei ani petrecuți în armată, pe noi.

Dacă nu ne-au alergat și ne-au pus să facem mersul piticului și flotări și iar alergări și tot așa… de abia respiram. Plus pedepse umilitoare, cunoscute prin armată.

Cadrele militare

Majoritatea cadrelor militare erau niște țărani și bădărani care se simțeau mari comandanți având în subordine niște adolescenți. Încercau să ne țină într-o teroare permanentă, ca nu cumva să le scăpăm din mână. Înainte de venirea fetelor în liceul militar, băieții erau bătuți și înjurați. Acum erau doar înjurați.

Pe noi, fetele, nu ne înjurau, însă cred că se excitau la ideea că puteau să urle la noi. Se simțeau tare autoritari.

 

Cum postarea a devenit cam tl/dr, voi continua în altă zi.

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
52 Răspunsuri la “Despre liceul militar (I)”
  1. Dragos G. spune:
  2. marcian spune:
    • Luna spune:
    • marcian spune:
    • Luna spune:
    • Balaurul spune:
  3. Bogdan spune:
  4. anatati spune:
  5. CID spune:
    • Luna spune:
    • Dragos G. spune:
    • Luna spune:
    • Arhi spune:
  6. super_fotbal spune:
  7. Jo spune:
    • Luna spune:
  8. Amy spune:
    • Luna spune:
    • Amy spune:
    • Luna spune:
    • Amy spune:
    • andrei spune:
    • Luna spune:
    • Arhi spune:
    • Amy spune:
    • alex spune:
    • Arhi spune:
    • alex spune:
    • Luna spune:
  9. pacostel spune:
    • Luna spune:
    • oana spune:
  10. A. Freigedank spune:
  11. A. Freigedank spune:
  12. oana spune:
    • Luna spune:
  13. oana spune:
    • Luna spune:
    • CID spune:
  14. corny spune:
  15. Daniel spune:
    • A. Freigedank spune:
    • andrei spune:
    • A. Freigedank spune:
    • CID spune:
  16. Tutan Camon spune:
    • Luna spune:
    • Luna spune:
  17. Ovidiu spune:
    • Luna spune:
  18. Raul spune:
    • Luna spune: