Despre liceul militar (II)

Săptămâna trecută am scris partea I, a venit momentul pentru partea a II-a. Rămăsesem la programul unității.

Programul

E posibil să nu îmi amintesc cu exactitate chiar totul, dar suna cam așa:

  • deșteptarea la 6;
  • înviorare între 6:10-6:30
  • sectoare până la 6:45 sau 6:50, sectoare care se făceau în uniformă
  • la 7 fără 10 sau 7 fără 5, toată suflarea liceului se aduna pe platou, pentru prezență, inspecție, raport, plus ridicarea drapelului la 7 fix, după toate acestea mergeam la masă
  • cred că orele începeau la 7:30, amintirea îmi e puțin ștearsă din cauza academiei, în care orele începeau la 8
  • la 11:10 aveam pauza mare, de 20 de minute, pauză în care mergeam la masă pentru gustare
  • orele se terminau parcă la 14:30, după care aveam din nou raport, iar după raport mergeam la masă
  • după masă aveam timp liber, dar nu foarte liber; cei norocoși, adică din primele plutoane, ajungeau în camere la 15:30 și aveau timp să doarmă până la 17:00, cam asta se făcea în timpul liber, în mare parte; puteam ieși câteodată și în oraș, cu învoire, dar numai în uniformă;
  • la ora 17:00 toată lumea se îndrepta către sălile de clasă, aveam studiu obligatoriu; erau doar câteva excepții care nu veneau la acest studiu – cei care aveau medii foarte mari, dar nu mai știu cât de mari, 9.50 sau 9.75?, cei care erau sportivi și aveau antrenament în timpul liber sau în timpul orelor de studiu;
  • studiu obligatoriu ținea până la 20:30 și cred că era una dintre părțile din program care contribuia destul de mult la crearea apropierii și dezvoltarea de prietenii în cadrul colectivului; erau orele în care trebuia să ne facem temele și să învățăm pentru ziua următoare, iar pe tablă, elevii de serviciu aveau ca îndatorire să scrie ce ore avem a doua zi și ce teme avem de făcut, pentru ca nimeni să nu aibă scuza că nu știa ce temă a avut; deasemenea erau scriși pe tablă absenții;

Studiul era condus de un elev gradat sau de șeful de clasă, care era și comandant de pluton și era controlat de ofițerul de serviciu; practic era cam greu să lipsești din clasă, trebuia să fii destul de norocos să nu fii prins.

Am lipsit și eu o dată de la studiu. M-am dus în cameră să mă epilez și m-a găsit un subofițer, care a doua zi m-a și dus la comandant. Comandantul a înțeles că nu avem cine știe ce intimitate prin liceu și că nu mergem prea des acasă și m-a iertat, mai ales că nu eram o lepră. Cred că i-a părut rău subofițerului că nu am fost pedepsită.

Ziceam că studiul era ceva bun pentru colectiv – era pentru că acolo puteam vorbi între noi, puteam să ne explicăm unii altora chestii pe care nu le știm sau nu le înțelesesem de la ore, plus că dacă ne terminam temele, ne mai adunam în grupuri și povesteam, ne cunoșteam. Nu vorbeam doar despre școală.

O altă chestie bună cu studiul ăsta era că, în acele ore, era făcută o planificare cu profesorii de la toate materiile și aceștia stăteau în laboratoarele lor, așteptând elevii să vină la consultații. Deci numai cine nu voia să învețe în acel liceu nu învăța, condiții existau.

Pe timpul studiului aveam acces și la bibliotecă, loc unde puteam rămâne în sala de lectură să învățăm.

Cine nu își termina temele sau voia să învețe în plus, o putea face și în companie, după stingere sau înainte de deșteptare, în sălile de studiu de lângă dormitoare.

Singura zi despre care știu sigur că nu avea studiu obligatoriu în program era vinerea. Vinerea după-amiază era somnul cel mai bun, pentru că sâmbăta și duminica dimineață, eram tot în sălile de clasă.

  • la 20:30 rupeam ușile către dormitoare, dar doar ca să ne ducem diverse lucruri până acolo, pentru ca apoi să mergem la apelul de seară și coborârea drapelului
  • la ora 21:00 era masa de seară, după care eram liberi până la stingere sau aveam program de baie; la programul de baie nu prea venea apa caldă la timp;
  • stingerea era la ora 22:00, după care o luam zilnic de la capăt

Programul era ușor diferit în unele zile, dar la modul că se adăuga ceva în program, cum ar fi program de sectoare între 15:30 și 17:00.

Cantina și mâncarea

Cantina era locul la care visam cei mai mulți dintre noi, o mare parte din zi.

Pentru niște adolescenți în creștere, mâncarea este foarte importantă. Nu am știut cât de importantă este, până să ajung la acel liceu.

N-aș putea spune că nu era destulă, dar cu siguranță nu era bună. Sau rareori era bună. Dimineața îmi amintesc că exista un salam foarte scârbos, o brânză extrem de sărată și un unt care avea niște puncte galbene în el. Îmi mai amintesc și că în unele dimineți aveam combinații de genul unt, lapte, brânză, cașcaval, iaurt, eventual și un ou. Nu toate în aceeași dimineață, dar toate lactate. Într-o dimineață, oul a avut și un pui înauntru.

La prânz știu că mâncam o ciorbă în care rar găseai carne și foarte des găseai orez. La felul doi nu prea îmi amintesc ce primeam, dar printre mâncăruri erau și celebrele fripturi la tavă cu cartofi (nu vă imaginați o friptură normală, era o fiertură), orezul și fasolea bătută nelipsite din armată, varza fără gust, șnițele pline de grăsime, chestii pe care cei care au făcut armata le știu. Mulți ani nu am mai mâncat șnițele.

Primeam și desert, dar nu îmi amintesc decât că joia dădeau ciocolată. Cea mai ieftină pe care o găseau, de multe ori avea gust de plastic, dar cea mai bună era una – Americana. Ca să înțelegeți, colegii mei mâncau ciocolată cu pâine de foame.

Cina era în general reprezentată de cartofi franțuzești, mazăre și paste, care dacă îți erau servite de nenea Rodica, îți venea să pleci în cameră nemâncat.

Rodica era o doamnă destul de în vârstă, slăbuță, care avea mustață. Unii colegi spun că au văzut-o și cu câte un muc în mustață. Imaginea mă bântuie și acum.

Din fericire pentru mine, eu nu am fost niciodată pretențioasă la mâncare, așa că m-am adaptat. Din fericire pentru noi, doamnelor de la masă li se făcea milă și ne dădeau pâine dacă ceream. Seara, după masă, mergeam în cameră și împărțeam pâinea. Uneori o prăjeam la un grill, uneori o mâncam cu ketchup, în zilele de după weekend unii mai aveau mâncare de acasă și împărțeau mâncarea cu toată camera.

Fiecare mămică știa că dacă i-a venit copilul acasă în weekend, duminică trebuie să îl trimită cu mâncare pentru o cameră întreagă.

Ah, da, să nu uit. Din mâncat la program fix, plus mâncat pâine, majoritatea fetelor se duceau acasă după primul an, cu vreo 10 kg mai grase. Majoritatea își reveneau pe parcurs, dar prin liceu, în loc de “are mama o fetiță cât un ghemotoc” se cânta “are mama o fetiță cât un tanc rusesc, când merge la grădiniță străzile trosnesc”.

Dacă întrebai aproape orice elev ce vrea, cred că în orice moment îți răspundea mâncare, somn sau țigări, dacă era fumător, deși fumatul era interzis în liceu.

Instrucția

Lucrurile de bază – gen mers cu plutonul, mers în cadență, stânga, dreapta, le-am învățat de la elevii gradați, dar în afara acestora, făceam instrucție și în orele de pregătire militară sau în timpul liber.

La orele de pregătire militară, pe care le făceam cu ofițerii, învățam și regulamente, dar făceam și instrucție pe teren sau instrucția tragerii. Nu îmi amintesc prea multe pentru că mie mi-a cam plăcut, eram destul de milităroasă. Nu mi se păreau lungi sau grele antrenamentele, pentru că pur și simplu îmi plăcea. Singurele chestii neplăcute pentru mine erau alergările.

Servicii

Ca peste tot în armată, făceam și noi servicii – plantoane, gradat de serviciu pe companie și ajutor la punctul control. În trecut se făcea de serviciu și la masă, dar noi scăpasem.

Plantoanele erau 4 pe noapte. Cel mai ok era plantonul 1, pentru că era cel mai simplu să stai treaz până la 12, apoi să dormi până la 6 dimineața. Plantoanele 2 și 3 îmi păreau cele mai groaznice – să te trezești în mijlocul nopții ca să stai la o masă în uniformă, timp de două ore, să păzești bocancii și colegii care dorm. Eventual să dai un raport dacă venea ofițerul de serviciu. Plantonul 4 era și el cât de cât acceptabil, dar avea rolul personajului negativ, pentru că trebuia să trezească compania la ora 6.

“Pedeapsa” pentru schimburile 3 și 4 era faptul că trebuia să ducem tomberoanele companiei, iar alea erau mari, grele și ghena era departe și de multe ori trebuia să mergi prin noroi, murdărind atât bocancii cât și pantalonii. Și la inspecție trebuia să apari ca nou.

În fiecare noapte, venea ofițerul de serviciu să vadă dacă suntem toți în paturile noastre. Unii erau ok, ne numărau folosind lanterna, alții erau sadici, aprindeau lumina.

Un alt serviciu era gradatul de serviciu pe companie – serviciul ăsta ne plăcea pentru că nu mergeam la ore, stăteam în companie și ne vedeam de serviciul nostru, aveam grijă să fie curățenie, să știm ce servicii mai sunt în companie, să știm prezența, să dăm niște rapoarte și alte chestii de armată, dar stăteam cu un oarecare morcov în fund să nu fim prinși cu vreo neregulă.

De serviciu la poartă nu am făcut, așa că nu știu despre ce este vorba.

 

Cred că e destul pentru o postare, continui în altă zi.

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
20 Răspunsuri la “Despre liceul militar (II)”
  1. Victor Bădoiu spune:
    • alex spune:
    • catalin fdd spune:
    • m spune:
  2. Mahorcu spune:
    • catalin fdd spune:
  3. Bogdan spune:
    • Luna spune:
  4. Andreea spune:
    • Luna spune:
  5. 7 spune:
    • Luna spune:
  6. Moldoveanca spune:
    • Luna spune:
  7. 1. spune:
    • Luna spune:
    • 1. spune:
    • Luna spune:
    • 1. spune:
    • Luna spune: