De ce merg lucrurile prost în sistemul bugetar

Înainte de a lua hotărârea de a lucra când și unde vreau și pentru cine vreau, am avut și eu un niște șefi, ca toată lumea.

Lucrurile nu s-au întâmplat de mult, dar îmi amintesc numai extremele: cel mai tare dintre ei – și cel mai incompetent. Despre cel mai tare dintre ei, nu vreau să spun multe, deși ar merita – era un șef în adevăratul sens al cuvântului – inteligent, avea calități manageriale și de lider, știa cum să împartă sarcinile, știa și să tragă oamenii de urechi, dar și să-i recompenseze și să-i motiveze.

Însă cel din urmă era pur și simplu magic. Un domn inginer, trecut de vreo 50 de ani, mare șef peste tot ce ținea de internet și calculatoare.

Pentru a face o introducere nu foarte abruptă și pentru a înțelege despre ce vorbim, voi preciza că acest domn m-a sunat într-o dimineață pe telefonul fix și m-a întrebat dacă sunt prezentă. Absolut în fiecare dimineață, după ce se asigura că am supraviețuit drumului până la muncă, urma o scurtă conversație plină de întrebări și chestii de genul:

– Ceva probleme pe zona ta?

– Cu ce gânduri ai venit astăzi?

– Ce ți-ai propus pentru astăzi?

– Sună-mă la prânz să-mi spui care au fost realizările tale astăzi.

Și celebra conversație de vineri:

– Câte actualizări ai avut în site sătămâna aceasta?

– Nu știu, nu le număr, doar mă ocup să rezolv tot ce primesc de făcut.

– Dar așa în medie? Nu un număr exact.

– Nu știu, v-am spus, nu le număr.

– Am înțeles, dar în medie? Câte? Una pe zi? Două?

– Nu știu.

– Bine, deci cam una pe zi.

Într-o zi, a fost cumpărat un soft, care avea un serial number, un key code. Domnul nostru a aflat despre această cheie și și-a rugat un subaltern să facă o copie și să o ducă în încăperea unde se țin cheile. Cheile fizice, de la yale.

Pe la începuturile sale pe funcție, tot vorbea despre upsuri. Upsuri în sus, upsuri în jos. Mai târziu a aflat că acelea se numesc iupiesuri. UPS-uri pe care la o inspecție m-a trimis să le număr, că nu știa ce echipamente și câte are în dotare. Nu era treaba mea, eu ma ocupam de altceva. Ca idee, nu m-am dus.

Domnul șef prescurta în adrese “bulevard”, “bul.”.

O dată, am primit un spam pe mail. Un spam cu o ofertă de la niște băieți care se ocupau cu SEO. Șeful meu a venit la mine cu acel spam, pe care l-a luat foarte în serios și mi-a spus să le cer acelor băieți să ne facă niște oferte și să ne expliciteze termenul de “SEO”, că poate avem și noi nevoie de ce vor ei să ne dea.

Cu altă ocazie, erau de scanat vreo 2000 de pagini care trebuiau puse pe site și, foarte binevoitor, deși nu era treaba mea să scanez acele pagini, mi-a spus să îl informez dacă simt nevoia de vreo îmbunătățire, că se poate cumpăra un scaner, să fac treabă. I-am mulțumit frumos pentru ofertă și i-am explicat că nu doresc să îmi dau singură de lucru. A mai insistat de câteva ori, că poate totuși doresc o îmbunătățire, că el mă susține.

Într-o zi a fost întrebat ce măsuri a luat pentru a îmbunătăți ceva ce nu era ok la niște calculatoare/rețea și a venit mândru cu răspunsul – “S-au luat măsuri specifice.”. Întrebat ce măsuri specifice, a fost vizibil pus în încurcătură și s-a renunțat la așteptarea vreunui răspuns.

Omul era infinit când vine vorba despre faze ca cele de mai sus, doar că mai mult de atât nu pot eu povesti.
Vreau să zic că nu era un om rău, doar că nu se afla în locul potrivit, dar totuși ținea cu dinții de locul lui, când ar fi putut să iasă la pensie și să facă loc unui om capabil și care să știe mai mult decât cum se deschide un calculator și cum se șterge de praf.

Iată de ce merg lucrurile prost la stat.

Later edit:

am uitat sa va spun ca şeful meu credea ca toate stickurile sau HDD-urile au sistem de operare pe ele.

64532097

Share on Facebook0Tweet about this on Twitter
6 Răspunsuri la “De ce merg lucrurile prost în sistemul bugetar”
  1. super_fotbal spune:
    • Luna spune:
  2. halfaxa spune:
    • Luna spune:
  3. :) spune:
    • :) spune: